EN ISO 8301 Izolație termică - Determinarea rezistenței termice în regim de echilibru și a proprietăților aferente cu aparatul de debit de căldură

Laboratorul EUROLAB oferă servicii de testare și conformitate în domeniul de aplicare al standardului EN ISO 8301. Standardul internațional EN ISO 8301 definește utilizarea metodei debitmetrului de căldură pentru a măsura transferul de căldură în starea staționară între eșantioanele plăci plate și pentru calcularea proprietăților de transfer de căldură ale specimenelor. Aceasta este o metodă secundară sau relativă, deoarece se măsoară raportul dintre rezistența termică a probei și cea a unei probe standard.

Rapoartele conforme cu această metodă standard de încercare se vor referi la probe cu o rezistență termică mai mare de 0,1 m 2 K/W, cu condiția ca limitele de grosime să nu fie depășite. Dacă probele îndeplinesc cerințele specificate, proprietățile rezultate ar trebui definite ca conductivitatea termică și rezistența termică a probei. Dacă probele îndeplinesc cerințele, proprietățile obținute trebuie definite ca conductivitatea termică medie a probei luate în considerare. Dacă probele îndeplinesc cerințele, proprietatea obținută poate fi definită ca conductivitatea termică sau permeabilitatea materialului luat în considerare.

Acest standard internațional este împărțit în trei părți, reprezentând cea mai cuprinzătoare colecție de informații necesare pentru utilizarea aparatului debitmetrului de căldură:

• Capitolul 1: Considerații generale
• Partea 2: Dispozitiv și calibrare
• Partea 3: Proceduri de testare

În timp ce utilizatorul metodei poate fi nevoit să se concentreze doar pe partea 3 în scopuri de testare, el trebuie să fie familiarizat cu celelalte două părți pentru a obține rezultate exacte și precise. Trebuie să cunoască în special cerințele generale. Capitolul 2 este pentru constructorul de scule, dar și el ar trebui să fie familiarizat cu celelalte secțiuni pentru a construi un instrument bun.

Numeroase teste sunt efectuate pe materiale poroase cu densitate ușoară. În astfel de cazuri, transferul real de căldură în ele poate implica o combinație complexă de diferiți aditivi.

Transferul de căldură prin radiație este sursa primară a dependenței factorului de transfer de grosimea probei. Ca rezultat, nu numai proprietățile materialului, ci și proprietățile de radiație ale suprafețelor care limitează proba afectează rezultatele. Prin urmare, rezistența termică este proprietatea care descrie mai bine comportamentul termic al probei, cu condiția să fie însoțită de informații despre suprafețele limitatoare.

Dacă există vreo posibilitate de apariție a convecției în probă (de exemplu, în vată minerală ușoară pentru temperaturi scăzute), diferența de orientare, grosime și temperatură a aparatului poate afecta atât factorul de transfer, cât și rezistența termică. În astfel de cazuri, deși informațiile furnizate în procedurile de testare nu acoperă aceste condiții de încercare în detaliu, trebuie specificate cel puțin geometria exactă și condițiile de limită ale specimenului testat. În plus, va fi nevoie de cunoștințe considerabile pentru a evalua măsurarea în acest fel, mai ales atunci când se aplică în practică valorile măsurate.

Efectul umidității din probă asupra transferului de căldură în timpul măsurării este, de asemenea, o problemă foarte complexă. Prin urmare, numai probele uscate trebuie testate conform procedurilor standard. Măsurătorile pe materiale umede necesită precauții suplimentare care nu sunt tratate în detaliu în acest standard internațional.

Deși alți factori, cum ar fi manopera pot afecta acest comportament, cunoașterea principiilor fizice este, de asemenea, extrem de importantă atunci când se utilizează o proprietate de transfer de căldură determinată de această metodă de testare pentru a prezice comportamentul termic al unui anumit material într-o aplicație practică.

Proiectarea și funcționarea corectă ulterioară a unui dispozitiv de debitmetru de căldură (HFM) pentru a obține rezultate precise și interpretarea rezultatelor experimentale este o problemă complexă care necesită o atenție deosebită. Se recomandă ca proiectantul, operatorul și utilizatorul datelor măsurate ale instrumentului HFM să aibă o cunoaștere aprofundată a mecanismelor de transfer de căldură în materialele, produsele și sistemele luate în considerare, împreună cu experiență în măsurători electrice și de temperatură, în special la semnal scăzut. niveluri. De asemenea, trebuie menținute bunele practici de laborator în conformitate cu procedurile generale de testare. Cunoștințele aprofundate în fiecare domeniu specificat pot diferi pentru proiectant, operator și utilizator de date.

Printre serviciile oferite de organizația noastră în cadrul serviciilor de testare a materialelor se numără și testele standard EN ISO 8301. Nu ezitați să contactați laboratorul nostru EUROLAB pentru solicitările dvs. de testare și certificare.